Principiul și compoziția senzorului

Un senzor este un dispozitiv de detectare, un instrument pentru obținerea de informații sau o mașină pentru transmiterea senzațiilor. În cea mai largă definiție, un senzor este un dispozitiv, modul sau subsistem, adesea folosit în sistemele automate de control și măsurare. Un senzor poate fi interpretat ca un dispozitiv sau dispozitiv care poate transforma o cantitate fizică măsurată (cum ar fi viteza, temperatura, sunetul, lumina etc.) într-o altă mărime fizică (de obicei electricitate) care este convenabilă pentru transmisie și procesare.
O altă modalitate de a clasifica senzorii este după tipul de ieșire pe care o produc, în funcție de faptul că sunt analogici sau digitali. Senzorii analogici convertesc intrările de mediu în semnale analogice de ieșire care variază continuu.
Spre deosebire de senzorii analogici, senzorii digitali convertesc intrările de mediu în semnale digitale discrete transmise în format binar (1s și 0s). Senzorii digitali au devenit destul de comuni în toate industriile, înlocuind senzorii analogici în multe cazuri. De exemplu, senzorii digitali sunt acum utilizați pentru a măsura umiditatea, temperatura, presiunea barometrică, calitatea aerului și multe alte tipuri de fenomene de mediu.
Caracteristicile senzorilor includ: miniaturizare, digitizare, inteligență, multifuncționalitate, sistematizare și rețea. Este prima verigă care realizează detectarea automată și controlul automat. Existența și dezvoltarea senzorilor permit obiectelor să aibă simțuri precum atingerea, gustul și mirosul și fac obiectele să prindă viață încet. De obicei, în funcție de funcția de detectare de bază, poate fi împărțit în zece categorii: senzor termic, senzor de lumină, senzor de gaz, senzor de forță, senzor magnetic, senzor de umiditate, senzor de sunet, senzor de radiație, senzor de culoare și senzor de gust.